In orasul Isteia,din nodul insulei Evvia s-a nascut un copil cu picioarele rasucite si lipite de coaste.Trei ani si jumatate s-au zbatut doctorii,impreuna cu parintii,sa poata face ceva pentru copil.Dupa un lung sir de operatii,medicii au reusti sa dezlipeasca picioarele si sa le aduca in pozitia fireasca.Apoi doctorii au zis parintilor:
-Tot ce a tinut de noi,am facut.Copilul insa nu va merge niciodata,pentru ca aproape nu are deloc nervi la picioare.Mergeti si...cum va fi voia Lui Dumnezeu.
Acasa,tatal,vazandu-si copilasul paralitic intins pe pat,si-a adus aminte de Sfantul Ioan Rusul,si cu durere amara in suflet a,zis:
-Sfinte Ioane,cum ma putea sa privesc toata viata pe acest sarman copil al meu,culcat in pat tot timpul?Cum voi putea duce aceasta povara?I-ai facut pe atatia bine in toata lumea,fa-l si pe sarmanul meu copil sa stea pe picioarele lui,sa paseasca.O sa vin descult la biserica ta,nu mi-a mai rams nimic.Mai am in gradina un mielusel.O sa ti-l aduc in dar.
Si au plecat desculti,el si sotia,unul ducand copilul,iar celalt mielul.Au mers din Isteia pana in orasul Proscopie,unde este biserica cu sfintele moaste ale Sfantului Ioan Rusul.Acest drum de 100 de kilometri l-au facut pe jos in doua zile si jumatate.Mergeau cu nadejdea in suflete ca Sfantul va vedea durerile lor si le va implini dorinta.
Ajunsi la biserica,se face o slujba cu racla cu sfintele moaste.In timp ce preotul canta Paraclisul Sfantului Ioan,tata si mama plang langa copilasul instins pe spate,langa racla Sfantului.
Seara,parintii nu vor sa doarma in nici una din cele doua mari cladiri ridicate langa biserica pentru credinciosii care vin aici.Au intins o saltea in fata usii incuiate a bisericii si s-au culcat aici.Catre miezul noptii tatal isi trezeste copilul paralitic.Se desteapta si mama si in intreaba:
-Anastasie,ce ora e,de ce trezesti copilul,ce ai cu el?
-Trezeste-te femeie,Sfantul a savarsit minunea!
Pentru ca la capatul saltelei aveau un vas mic cu apa,tatal i-a zis copilului:
-Ridicate-te ,copilul meu,da-mi putina apa sa beau.
Dar nu de apa inseseteaza tatal.Inseteaza de a vedea minunea:copilul se ridica si face primii pasi ai vietii lui!
In miez de nopate parintii incep sa strige.Se trezesc crestinii veniti la inchinare la mostele Sfantului.Se bucura impreuna de minunata intamplare,de minunea infaptuita de Dumnezeu prin Sfantul Ioan Rusul!
De atunci,in fiecare primavara,un flacaiandru vine la biserica Sfantului Ioan Rusul cu un mielusel in brate,pe care il aduce ca multumire pentru marele dar primit:acela de a putea merge pe picioarele lui.imbratiseaza sfintele moaste,le saruta de multe roi,apoi se intoarcea cu pace la casa sa.
Minunea vindecarii acestui copil s-a petecut in nopatea de 19 septembrie a anului 1976
Sursa:Cartea intitulata:
153 de istorisiri minunate adunate de la Sfintii Parinti
pag 141-142
